2 intrări

5 definiții

Explicative DEX

râurat1, ~ă a [At: STANCIU, C. 97 / P: râ-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: râura] Împodobit, cusut cu râuri (5).

răora1 v vz râura

răura1 v vz râura1

râura1 vti [At: MAIOR, IST. 70/9 / P: râ-u~ / V: (înv) rău~, răora, râuri (S: riuri) / S și: riura / Pzi 3: ~rează, râură / E: râuri (pll râu)] 1-2 (D. râuri, ape) A curge (4). 3-4 A da naștere. 5-6 (Înv; subiectul indică un râu) A străbate un loc (alimentându-l cu apă). 7-8 (Rar) A împodobi o ie, o cămașă etc. cu râuri (5).

râuri v vz râura

Intrare: râurat
râurat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râurat
  • râuratul
  • râuratu‑
  • râura
  • râurata
plural
  • râurați
  • râurații
  • râurate
  • râuratele
genitiv-dativ singular
  • râurat
  • râuratului
  • râurate
  • râuratei
plural
  • râurați
  • râuraților
  • râurate
  • râuratelor
vocativ singular
plural
Intrare: râura
  • silabație: râ-u-ra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râura
  • râurare
  • râurat
  • râuratu‑
  • râurând
  • râurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • râurea
(să)
  • râureze
  • râura
  • râură
  • râurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • râurea
(să)
  • râureze
  • râurau
  • râura
  • râuraseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râuri
  • râurire
  • râurit
  • râuritu‑
  • râurind
  • râurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • râurește
(să)
  • râurească
  • râurea
  • râuri
  • râurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • râuresc
(să)
  • râurească
  • râureau
  • râuri
  • râuriseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)