2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rânit1 sn [At: LB / Pl: ? / E: râni1] 1 Curățare de pe o suprafață a stratului depus pe deasupra (gunoi, zăpadă etc.) Si: rânire (1). 2 Izgonire.

rânit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: râni1] 1 (D. suprafețe) Curățat de stratul depus pe deasupra (gunoi, zăpadă etc.). 2 Izgonit.

râni1 [At: VARLAAM, C. 464 / V: (îrg) răni, (îvr) ~na / Pzi: ~nesc / E: cf bg рина „a curăți gunoiul cu lopata”] 1 vt A curăța ceva de stratul depus pe deasupra (gunoi, zăpadă etc) Si: (reg) a râcălui (7). 2 vt (Fig) A săpa la suprafață Si: a râcâi. 3-4 vit (Ban; gmț) A curăța, a lua de pe masă. 5 vt (Fig) A izgoni.

Intrare: rânit
rânit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rânit
  • rânitul
  • rânitu‑
  • râni
  • rânita
plural
  • râniți
  • râniții
  • rânite
  • rânitele
genitiv-dativ singular
  • rânit
  • rânitului
  • rânite
  • rânitei
plural
  • râniți
  • râniților
  • rânite
  • rânitelor
vocativ singular
plural
Intrare: râni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râni
  • rânire
  • rânit
  • rânitu‑
  • rânind
  • rânindu‑
singular plural
  • rânește
  • râniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rânesc
(să)
  • rânesc
  • râneam
  • rânii
  • rânisem
a II-a (tu)
  • rânești
(să)
  • rânești
  • râneai
  • râniși
  • râniseși
a III-a (el, ea)
  • rânește
(să)
  • rânească
  • rânea
  • râni
  • rânise
plural I (noi)
  • rânim
(să)
  • rânim
  • râneam
  • rânirăm
  • râniserăm
  • rânisem
a II-a (voi)
  • râniți
(să)
  • râniți
  • râneați
  • rânirăți
  • râniserăți
  • râniseți
a III-a (ei, ele)
  • rânesc
(să)
  • rânească
  • râneau
  • râni
  • râniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răni
  • rănire
  • rănit
  • rănitu‑
  • rănind
  • rănindu‑
singular plural
  • rănește
  • răniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rănesc
(să)
  • rănesc
  • răneam
  • rănii
  • rănisem
a II-a (tu)
  • rănești
(să)
  • rănești
  • răneai
  • răniși
  • răniseși
a III-a (el, ea)
  • rănește
(să)
  • rănească
  • rănea
  • răni
  • rănise
plural I (noi)
  • rănim
(să)
  • rănim
  • răneam
  • rănirăm
  • răniserăm
  • rănisem
a II-a (voi)
  • răniți
(să)
  • răniți
  • răneați
  • rănirăți
  • răniserăți
  • răniseți
a III-a (ei, ele)
  • rănesc
(să)
  • rănească
  • răneau
  • răni
  • răniseră
răna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)