ruptoare sf [At: N. COSTIN, LET. II, 42/20 / E: rupt¹ + -oare] 1 (Îrg; șîs ~ a prețului) Stabilirea prețului unei mărfi. 2 (Înv) Rupt¹ (13). 3 (Îe) Cu ~ Cu ridicata Si: cu ruptul (15). 4 (În legătură cu verbul „a face”) Început. 5 (Înv; d. tratate; îf rump~) Anulare (1). 6 (Reg; fig; îs) ~ de inimă Rupere (19) de inimă. 7 (Olt) Baltă lângă un râu făcută de revărsarea apelor lui. 8 (Reg) Șanț făcut de curente de apă Si: făgaș¹ (9). 9 (Reg; îs) ~ de apă Hidropizie. 10 (Reg; șîs ~ de mijloc) Durere de șale. 11 (Reg) Diaree (1).

ruptor sn [At: EC. TEHN. I, 178 / Pl: ~oare / E: fr rupteur] Întrerupător folosit la motoarele electrice, la comutarea circuitelor electrice etc.