rozmarin sm [At: (a. 1712) IORGA, S. D. X, 143 / V: (reg) rosmalin, rosmalân, rosmălin, rosmărin, rosmalin, roșm~, ~alin, rozmălin, ~molin, rujmalin, rujmălin, rujmărin, rujmelin, rusmălin, rusmărin, rușmalin, rușm~, rușmălin, rușmărin, rușmolin, ruzmalin, ruzm~ / S și: ~osm~ / Pl: ~i / E: ger Rosmarin] (Bot) 1 Arbust mic, plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi și cu flori albastre, albe sau roșii, întrebuințat în medicină și în parfumerie Si: (reg) mirtân (Rosmarinus officinalis). 2 (Prc) Frunza sau floarea rosmarinului (1). 3 (Reg) Peliniță (Artemisia annua). 4 (Reg) Lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum). 5 (Reg) Siminoc (Helichrysum arenarium). 6 (Reg; îc) ~de-munte Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina robustă, cu flori albe-gălbui, care crește prin poienile din păduri și în regiunile de munte Si: (Buc) merișor¹ (Gnaphalium silvaticum). 7 (Art.; reg) Horă nedefinită mai îndeaproape. 8 (Art.; reg) Melodia pe care se execută rozmarinul (7).

rojmalin sm vz rozmarin

rosmailin sm vz rozmarin

rosmarin sm vz rozmarin

rosmălin sm vz rozmarin

rosmărin sm vz rozmarin

roșmalin sm vz rozmarin

roșmarin sm vz rozmarin

rozmalin sm vz rozmarin

rozmolin sm vz rozmarin

rujmalin sm vz rozmarin

rujmălin sm vz rozmarin

rujmărin sm vz rozmarin

rujmelin sm vz rozmarin

rusmălin sm vz rozmarin

rusmărin sm vz rozmarin

rușmalin sm vz rozmarin

rușmarin sm vz rozmarin

rușmolin sm vz rozmarin

ruzmalin sm vz rozmarin

ruzmarin sm vz rozmarin