2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

reportare sf [At: DL / Pl: ~tări / E: reporta1] (Fin) Report1 (1).

reporta1 vt [At: I. PANȚU, PR. 129 / V: ~purta / Pzi: ~tez, report / E: fr reporter cf purta] (Fin) A face report1 (1).

repurta3 v vz reporta1

Intrare: reportare
reportare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reportare
  • reportarea
plural
  • reportări
  • reportările
genitiv-dativ singular
  • reportări
  • reportării
plural
  • reportări
  • reportărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reporta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reporta
  • reportare
  • reportat
  • reportatu‑
  • reportând
  • reportându‑
singular plural
  • reportea
  • reportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reportez
(să)
  • reportez
  • reportam
  • reportai
  • reportasem
a II-a (tu)
  • reportezi
(să)
  • reportezi
  • reportai
  • reportași
  • reportaseși
a III-a (el, ea)
  • reportea
(să)
  • reporteze
  • reporta
  • reportă
  • reportase
plural I (noi)
  • reportăm
(să)
  • reportăm
  • reportam
  • reportarăm
  • reportaserăm
  • reportasem
a II-a (voi)
  • reportați
(să)
  • reportați
  • reportați
  • reportarăți
  • reportaserăți
  • reportaseți
a III-a (ei, ele)
  • reportea
(să)
  • reporteze
  • reportau
  • reporta
  • reportaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)