repezire sf [At: PSALT. 321 / Pl: ~ri / E: repezi] 1 Iuțeală. 2 (Înv; fig) Înverșunare.

repezi [At: (a. 1625) GCR I, 72/2 / Pzi: reped, (reg) repez, ~pesc / E: repede] 1 vr A-și iuți mișcările, deplasarea etc. Si: a se grăbi (2). 2 vr A se grăbi să facă ceva, fără chibzuință Si: a se grăbi (7), a se precipita, a se pripi. 3 vr A se duce (până undeva) în grabă (și pentru scurt timp) Si: a se abate (12), a da o fugă (24). 4 vt A trimite pe cineva în grabă până undeva. 5 vt (Îe) A – veste A aduce la cunoștință (în cel mai scurt timp) Si: a vesti. 6 vr A se năpusti. 7 vt (D. ape curgătoare) A trece furtunos. 8 vt (D. ape) A ieși cu putere Si: a izbucni, a țâșni. 9 vt A arunca (15). 10 vt A trânti. 11 vt A imprima unui obiect, unei arme o mișcare rapidă și violentă, cu scopul de a lovi pe cineva. 12 vt (C. i. lovitura) A da, a aplica cu violență. 13 vt (Rar) A face la repezeală Si: a pregăti (în pripă). 14 vt (Fig) A se răsti la cineva Si: a brusca (1).