O definiție pentru reculege

Explicative DEX

reculege [At: MAIORESCU, D. II, 106 / Pzi: reculeg / E: re1- + culege după fr recueillir] 1 vt (Înv) A aduna din nou. 2 vr A-și reveni (după o spaimă, o emoție etc.) Si: a se regăsi (5), (rar) a se recuceri (5), a se remite (4). 3 vr A se adânci într-o meditație.

Intrare: reculege
verb (V652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reculege
  • reculegere
  • recules
  • reculesu‑
  • reculegând
  • reculegându‑
singular plural
  • reculege
  • reculegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reculeg
(să)
  • reculeg
  • reculegeam
  • reculesei
  • reculesesem
a II-a (tu)
  • reculegi
(să)
  • reculegi
  • reculegeai
  • reculeseși
  • reculeseseși
a III-a (el, ea)
  • reculege
(să)
  • reculea
  • reculegea
  • reculese
  • reculesese
plural I (noi)
  • reculegem
(să)
  • reculegem
  • reculegeam
  • reculeserăm
  • reculeseserăm
  • reculesesem
a II-a (voi)
  • reculegeți
(să)
  • reculegeți
  • reculegeați
  • reculeserăți
  • reculeseserăți
  • reculeseseți
a III-a (ei, ele)
  • reculeg
(să)
  • reculea
  • reculegeau
  • reculeseră
  • reculeseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)