reconstituit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: reconstitui] 1 (D. un întreg) Refăcut din elementele componente. 2 (D. edificii, opere de artă etc.) Refăcut, în forma originară, pe bază de fragmente sau de documente. 3 (Fig) Evocat (1).

reconstitua v vz reconstitui

reconstitui vt [At: HASDEU, I. V. 229 / V: (înv) ~ua / Pzi: reconstitui / S și: să reconstituiesc / E: fr reconstituer] 1 A reface un întreg Si: a recompune, a întregi. 2 A reface în forma originară un edificiu, o operă de artă etc. pe bază de fragmente sau de documente. 3 (Fig) A readuce în conștiință fapte, evenimente etc. trecute. 4 (Fig) A reface din memorie. 5 A zugrăvi prin cuvinte imaginea unui lucru. 6 (Lin) A reface forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă, pe baza comparației dintre formele existente în limbile înrudite Si: a reconstrui (4). 7 (Jur) A stabili la fața locului împrejurările în care s-a petrecut o infracțiune.