2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

raclare sf [At: DL / Pl: ~lări / E: racla] Răzuire.

racla vt [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, P. 199 / Pzi: ~lez / E: fr racler] (Fmi) 1 A răzui. 2 (Spc) A face un raclaj (1).

Intrare: raclare
  • silabație: ra-cla-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raclare
  • raclarea
plural
  • raclări
  • raclările
genitiv-dativ singular
  • raclări
  • raclării
plural
  • raclări
  • raclărilor
vocativ singular
plural
Intrare: racla
  • silabație: ra-cla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • racla
  • raclare
  • raclat
  • raclatu‑
  • raclând
  • raclându‑
singular plural
  • raclea
  • raclați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • raclez
(să)
  • raclez
  • raclam
  • raclai
  • raclasem
a II-a (tu)
  • raclezi
(să)
  • raclezi
  • raclai
  • raclași
  • raclaseși
a III-a (el, ea)
  • raclea
(să)
  • racleze
  • racla
  • raclă
  • raclase
plural I (noi)
  • raclăm
(să)
  • raclăm
  • raclam
  • raclarăm
  • raclaserăm
  • raclasem
a II-a (voi)
  • raclați
(să)
  • raclați
  • raclați
  • raclarăți
  • raclaserăți
  • raclaseți
a III-a (ei, ele)
  • raclea
(să)
  • racleze
  • raclau
  • racla
  • raclaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)