răscruci¹ sn vz răscruce

răscruci² vt [At: LEXIC REG. 115 / Pzi: ~ucesc / E: cruce] (Mol) A înjura pe cineva de cruce (3).

răscruce sf [At: CREANGĂ, A. 44 / V: ~uci (Pl: ~uciuri) sn / S și: res~ / Pl: ~uci / E: răs- + cruce] 1 (Mpl) Loc unde se încrucișează două sau mai multe drumuri Si: răspântie (12). 2 Loc de unde se separă două sau mai multe drumuri Si: răspântie. 3 (Pop; îs) ~cile cerului Punct de pe bolta cerească în care se află Soarele la amiază Si: zenit. 4 Locul de întâlnire a două cursuri de apă Si: confluență (1). 5 (Fig) Moment hotărâtor în viața unui om, a unui popor etc. 6 (Pop) Obiect sau semn în formă de cruce (3). 7 (Rar) Cruce (3). 8 Parte a carului de care se prind șleaurile Si: cruce (67). 9 Cercevele care despart fereastra în mai multe ochiuri. 10 Parte a vârtelniței formată din două stinghii încrucișate de care sunt prinse fofezele Si: fofelniță (1). 11 Spițele de la roata morii. 12 Țăruș cu care se fixează o parte a lesei de pescuit pe fundul apei. 13 (Lpl) Cusătură în formă de cruce. 14 (îf răscruci) Gest ritualic făcut în biserică, ce constă în închinarea cu fața îndreptată, rând pe rând, către cele patru puncte cardinale. 15-16 (Îljv) În ~ (Care este) în formă de cruce Si: cruciș (7, 13).