O definiție pentru răime

Explicative DEX

răime sf [At: GCR, I, 13/15 / Pl: ? / E: rău + -ime] (Îrg) 1-3 Răutate (1-3). 4 (Îe) A avea o ~ A se înfuria. 5 (Îae) A avea toane.

Intrare: răime
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răime
  • răimea
plural
  • răimi
  • răimile
genitiv-dativ singular
  • răimi
  • răimii
plural
  • răimi
  • răimilor
vocativ singular —
plural —