O definiție pentru măscăritură
Explicative DEX
măscăritură sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: măscări1 + -tură] (Îvr) 1-2 Măscăriciune (1-2). 3 Lucru făcut în pripă, de batjocură.
Intrare: măscăritură
măscăritură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||