O definiție pentru măieț
Explicative DEX
măieț sn [At: ALR II, 3373/157 / Pl: ~e / E: mai2 + -eț] 1-12 (Reg; șhp) Mai2 (1, 9, 11-12) Si: (reg) măior (1-12), măiug (1-12), măiugel (1-12), măiuș (1-12), măiuț (1-12). 13 (Reg) Tindeche la războiul de țesut.
Intrare: măieț
măieț substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)