O definiție pentru mântuitură
Explicative DEX
mântuitură sf [At: CORESI, EV. 515 / Pl: ~ri / E: mântui + -tură] (Bis; îvr) Mântuire (3).
Intrare: mântuitură
mântuitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||