mângâiat, ~ă [At: PSALT. 110 / P: ~gă-iat / V: măn~ / Pl: ~ați, ~e / E: mângâia] 1-2 smf, a (Om) vrăjit. 3 a Căruia i-a fost alinată mâhnirea, durerea, suferința. 4 a Atins ușor cu palma în semn de afecțiune, de dragoste. 5 a Frecat ușor cu palma, cu degetele.

măngăia v vz mângâia

măngâia v vz mângâia

măngâiat, ~ă a vz mângâiat

mângâia [At: PSALT. 110 / P: ~gâ-ia / V: (îvr) măngăia, măn~, ~gâia, (reg; cscj) ~gâi, (înv; cscj) măngăi, ~găi, ~gui / Pzi: mângâi (A și: mângâi), (reg) ~iez / E: ml *manganeare cf gr μαγγανεύω „amăgesc”] 1 vt (Înv) A vrăji. 2 vt (Înv) A sfătui. 3 vr (Înv) A-și face curaj. 4 vr (Înv) A se îndrepta. 5-6 vt (înv) vrp A alina mâhnirea, durerea, suferința cuiva prin vorbe sau gesturi de încurajare, de consolare etc. 7 vt (Înv) A ajuta din punct de vedere material. 8-9 vtr (Îrg) A (se) liniști. 10 vt A bucura. 11 vt (C. i. ființe sau părți ale corpului lor) A atinge ușor cu palma în semn de afecțiune, de dragoste Si: a dezmierda, (reg) a adia, a nineri Vz alinta, giugiuli. 12 vt A freca ușor cu palma, cu degetele. 13 vt (Pop; îe) A ~ plosca A bea mult. 14 vt (Irn) A bate. 15 vt (Rar) A răsfăța.

mângui v vz mângâia