O definiție pentru murgiu
Explicative DEX
murgiu, ~ie a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 116 / Pl: ~ii / E: murg2 + -iu] 1-2 (Trs; d. cai) Murg2 (1-2). 3 (Pgn; d. obiecte) De culoare închisă. 4 (Spc; d. oameni) Cu pielea, tenul, de culoare închisă Si: brunet, oacheș.
Intrare: murgiu
murgiu adjectiv
| adjectiv (A108) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)