Forma ministeriu este o variantă a lui minister.
3 definiții pentru minister
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
minister [At: VĂCĂRESCUL, IST. 259 / V: (îrg) ~iu sn, (înv) ~ie sf / Pl: (1,3-7) ~e, (2, 8) ~i / E: fr ministère, lat ministerium] 1 sn (Înv) Guvern. 2 sm (Reg) Ministru (1). 3 sn Funcție, titlu de ministru (1). 4 sn (Rar) Ministeriat. 5 sn Sector al administrației de stat condus de un ministru. 6 sn Instituție a ministerului (5). 7 sn (Pex) Clădire în care se află ministerul (6). 8 sm (Înv; îs) ~ public Procuror.
ministerie sf vz minister
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ministeriu sn vz minister
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: minister
minister substantiv neutru
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ministeriu substantiv neutru
substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ministerie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)