2 definiții pentru minimaximă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
minimaximă sf [At: DN3 / V: minimoma~ / Pl: ~me / E: it minimassimo] (Mat) Minim între valorile maxime ale unei funcții.
minimomaximă sf vz minimaximă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: minimaximă
minimaximă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
minimomaximă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||