2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mince sf vz minge

minge sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~nce, ~ncie (reg) menge, mice, micie, mige, ~gie / Pl: ~ngi / E: ns cf sl мꙗч] 1 Obiect sferic, rar oviodal, de diverse mărimi, confecționat din cauciuc, piele, material plastic etc., umplut cu aer, cu păr, cu câlți etc. și folosit în diverse jocuri sportive Si: (reg) cotcă, hapuc, loptă, surducă. 2 (Îcs) D-ea ~a în afară, de-a mincea-n opt și-n șase, de-a ~a pă (sau în) țăl, ~a pă fugă Oină. 3 (Îcs) De-a ~a sau ~a călărită, de-a ~a-n cer, de-a mincea-n găurele, de-a ~a-n perete, mincea-n perghel, de-a mincea-n vacă Jocuri cu mingea (1) nedefinite mai îndeaproape. 4 (Mar, Buc) Cocoloș de mămăligă sau de pământ. 5 (Reg) Ghem de lână.

Intrare: minge
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minge
  • mingea
plural
  • mingi
  • mingile
genitiv-dativ singular
  • mingi
  • mingii
plural
  • mingi
  • mingilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mingie
  • mingia
plural
  • mingii
  • mingiile
genitiv-dativ singular
  • mingii
  • mingiei
plural
  • mingii
  • mingiilor
vocativ singular
plural
mincie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mige
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mice
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
menge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mince
  • mincea
plural
  • minci
  • mincile
genitiv-dativ singular
  • minci
  • mincii
plural
  • minci
  • mincilor
vocativ singular
plural
Intrare: mînce
mînce
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.