dexonline

milostivnicit, ~ă a [At: CORESI, L. 373/3 / Pl: ~iți, ~e / E: milostivnici] (Îvr) Care exprimă milă¹ (26).

milostivnici vtr [At: CORESI, L. 251/3 / Pzi: ~cesc / E: milostivicie] A fi milostiv (1) cu cineva.

Intrare: milostivnicit

milostivnicit

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

Intrare: milostivnici

verb (V406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) milostivnici	milostivnicire	milostivnicit milostivnicitu‑	milostivnicind milostivnicindu‑	singular	plural
		(a) milostivnici	milostivnicire	milostivnicit milostivnicitu‑	milostivnicind milostivnicindu‑	milostivnicește	milostivniciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	milostivnicesc	(să) milostivnicesc	milostivniceam	milostivnicii	milostivnicisem
	a II-a (tu)	milostivnicești	(să) milostivnicești	milostivniceai	milostivniciși	milostivniciseși
	a III-a (el, ea)	milostivnicește	(să) milostivnicească	milostivnicea	milostivnici	milostivnicise
plural	I (noi)	milostivnicim	(să) milostivnicim	milostivniceam	milostivnicirăm	milostivniciserăm milostivnicisem
	a II-a (voi)	milostivniciți	(să) milostivniciți	milostivniceați	milostivnicirăți	milostivniciserăți milostivniciseți
	a III-a (ei, ele)	milostivnicesc	(să) milostivnicească	milostivniceau	milostivniciră	milostivniciseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)