2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mesit sm vz misit

mesi [At: MARIAN, NU. 610 / Pzi: ~sesc / E: masă1] (Mol, Buc) 1 vi A sta la masă și a se ospăta Si: a benchetui, a chefui. 2 vt A ospăta pe cineva.

misit sm [At: BĂLCESCU, ap. DDRF / V: mes~ / Pl: ~iți / E: ngr μεσίτης] 1 (Înv; îf, mesir) Emisar. 2 Persoană care mijlocește o afacere comercială Si: intermediar, mijlocitor (3), samsar.

Intrare: mesi
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mesi
  • mesire
  • mesit
  • mesitu‑
  • mesind
  • mesindu‑
singular plural
  • mesește
  • mesiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mesesc
(să)
  • mesesc
  • meseam
  • mesii
  • mesisem
a II-a (tu)
  • mesești
(să)
  • mesești
  • meseai
  • mesiși
  • mesiseși
a III-a (el, ea)
  • mesește
(să)
  • mesească
  • mesea
  • mesi
  • mesise
plural I (noi)
  • mesim
(să)
  • mesim
  • meseam
  • mesirăm
  • mesiserăm
  • mesisem
a II-a (voi)
  • mesiți
(să)
  • mesiți
  • meseați
  • mesirăți
  • mesiserăți
  • mesiseți
a III-a (ei, ele)
  • mesesc
(să)
  • mesească
  • meseau
  • mesi
  • mesiseră
Intrare: misit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • misit
  • misitul
  • misitu‑
plural
  • misiți
  • misiții
genitiv-dativ singular
  • misit
  • misitului
plural
  • misiți
  • misiților
vocativ singular
  • misitule
  • misite
plural
  • misiților
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesit
  • mesitul
plural
  • mesiți
  • mesiții
genitiv-dativ singular
  • mesit
  • mesitului
plural
  • mesiți
  • mesiților
vocativ singular
  • mesitule
  • mesite
plural
  • mesiților
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)