meditație sf [At: VÎRNAV, L. 137^v/12 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat meditatio, -onis, fr méditation] 1 Reflectare, cugetare adâncă Si: meditare (1). 2 Operă literară, mai ales poezie, compusă pe o temă filozofică Si: (rar) meditare (2). 3 Pregătire a lecțiilor, a examenelor, făcută de elevi sub îndrumarea unui meditator Si: (rar) meditare (3). 4 Îndrumare, ajutor dat elevilor de căre un meditator, în vederea pregătirii lecțiilor, a examenelor Si: (înv) meditare (4). 5 (Îs) Sală de ~ Sală dintr-un internat unde elevii își pregătesc lecțiile, în afara orelor de curs. 6-7 Perioadă în cursul căreia se desfășoară meditații (3, 4). 8 Tehnică prin care se urmărește obținerea progresului spiritual, în care practicantul, aflat într-o poziție comodă, își concentrează atenția asupra unui lucra sau a unei imagini, pentru a-și goli apoi, treptat, mintea de gânduri.

meditațiune sf vz meditație