O definiție pentru mânucă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mânucă sf [At: T. PAPAHAGI, M. 98 / Pl: ~uci / E: mână1 + -ucă] 1-8 (Mar; șhp) Mânuță (1-8).
Intrare: mânucă
mânucă substantiv feminin
| substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||