2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

hârbuire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hârbui] 1 Prefacere în hârburi (2) Si: hârbuit1 (1). 2 Degradare. 3 Învechire. 4 Ruinare. 5 (D. oameni) Pierdere a integrității facultăților fizice și psihice Si: hârbuit1 (5). 6 (Reg; d. oameni) Procurare dificilă a unui lucru Si: hârbuit1 (6). 7 (Reg; d. oameni) Ducere cu greu a existenței Si: hârbuit1 (7).

hârbui [At: ALECSANDRI, T. 1763 / Pzi: ~esc / E: hârb] 1-2 vtr A (se) preface în hârburi (2). 3-4 vtr A (se) strica. 5-6 vtr A (se) învechi. 7-8 vtr A (se) ruina. 9 vr (D. oameni) A-și pierde (din cauza bolii sau a bătrâneții) integritatea facultăților fizice și mentale. 10 vr (Reg; d. oameni) A-și face cu greu rost de ceva. 11 vr (Reg; d. oameni) A-și duce viața cu greu.

Intrare: hârbuire
hârbuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârbuire
  • hârbuirea
plural
  • hârbuiri
  • hârbuirile
genitiv-dativ singular
  • hârbuiri
  • hârbuirii
plural
  • hârbuiri
  • hârbuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hârbui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârbui
  • hârbuire
  • hârbuit
  • hârbuitu‑
  • hârbuind
  • hârbuindu‑
singular plural
  • hârbuiește
  • hârbuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârbuiesc
(să)
  • hârbuiesc
  • hârbuiam
  • hârbuii
  • hârbuisem
a II-a (tu)
  • hârbuiești
(să)
  • hârbuiești
  • hârbuiai
  • hârbuiși
  • hârbuiseși
a III-a (el, ea)
  • hârbuiește
(să)
  • hârbuiască
  • hârbuia
  • hârbui
  • hârbuise
plural I (noi)
  • hârbuim
(să)
  • hârbuim
  • hârbuiam
  • hârbuirăm
  • hârbuiserăm
  • hârbuisem
a II-a (voi)
  • hârbuiți
(să)
  • hârbuiți
  • hârbuiați
  • hârbuirăți
  • hârbuiserăți
  • hârbuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârbuiesc
(să)
  • hârbuiască
  • hârbuiau
  • hârbui
  • hârbuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)