2 intrări
6 definiții

Explicative DEX

huimă sf [At: RĂDULESCU-CODIN, h. 45 / Pl: ~me / E: nct] (Reg) Huidumă.

udmă sf vz uimă

udumă sf vz uimă

uimă sf [At: CALENDARIU (1814), 178/1 / V: duimă[1], huimă[2], iuimă[3], udmă, udumă, ulmă, utmă / Pl: ~me, ~mi / E: ns cf moimă2] 1 (Pop) Adenită. 2 (Reg) Buboi. 3 (Reg) Gușă (10). 4 (Reg) Oreion. 5 (Reg) Panarițiu. 6 (Reg) Erizipel. 7 (Reg; dep) Persoană urâtă.

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall
  2. Are intrare proprie cu alte explicații. — gall
  3. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

ulmă sf vz uimă

utmă sf vz uimă

Intrare: huimă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huimă
  • huima
plural
  • huime
  • huimele
genitiv-dativ singular
  • huime
  • huimei
plural
  • huime
  • huimelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: uimă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uimă
  • uima
plural
  • uime
  • uimele
genitiv-dativ singular
  • uime
  • uimei
plural
  • uime
  • uimelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • udmă
  • udma
plural
  • udme
  • udmele
genitiv-dativ singular
  • udme
  • udmei
plural
  • udme
  • udmelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • utmă
  • utma
plural
  • utme
  • utmele
genitiv-dativ singular
  • utme
  • utmei
plural
  • utme
  • utmelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • udumă
  • uduma
plural
  • udume
  • udumele
genitiv-dativ singular
  • udume
  • udumei
plural
  • udume
  • udumelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulmă
  • ulma
plural
  • ulme
  • ulmele
genitiv-dativ singular
  • ulme
  • ulmei
plural
  • ulme
  • ulmelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huimă
  • huima
plural
  • huime
  • huimele
genitiv-dativ singular
  • huime
  • huimei
plural
  • huime
  • huimelor
vocativ singular —
plural —