hămișag sn [At: (a. 1767) IORGA, S. D. XIII, 266 / V: (reg) ~meș-, (reg) ~mniș~ / Pl: ~uri / E: mg hamiság] (Mgî) 1 Viclenie. 2 Înșelăciune.

hamiș, ~ă [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VIII, 82/21 / V: ~mnișa / Pl: ~i, ~e / E: mg hamis] (Mgm) 1 a Răutăcios. 2 a Afurisit. 3 a Viclean. 4 a Isteț. 5 a Fals. 6 sfa (Îlav) Cu ~a Cu înșelăciune.

hămesag sn vz hămișag

hămnișag sn vz hămișag