3 intrări
4 definiții
Explicative DEX
hălălăi vi [At: PANN, E. IV, 93/2 / Pzi: ~esc / E: fo cf hălăcăi, hălăi] 1 A vorbi toți deodată, tare. 2 A face mult zgomot.
alalaie[1] sf vz halalaie[2]
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
halalaie sf vz hălălaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hălălaie sf [At: ISPIRESCU, L. 375 / V: halal~ / Pl: ~lăi / E: hălălăi] 1 Zgomot. 2 Vorbărie. 3 Ceartă zgomotoasă. 4 Petrecere zgomotoasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Hălălăi
Intrare: hălălăi
| verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
Intrare: hălălaie
hălălaie substantiv feminin
| substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
halalaie substantiv feminin
| substantiv feminin (F133) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
alalaie substantiv feminin
| substantiv feminin (F133) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)