fărâmi vt [At: DA / V: ~rămi, ~rmi, fârmi / Pzi: ~mesc / E: fărâmă] (Mun; Trs) 1-2 A fărâma (1, 3).

fărăma v vz fărâma

fărămi v vz fărâmi

fărâma [At: DOSOFTEI, V. S. 128 / V: ~răma, ~rma / Pzi: fărâm (îvr ~mez), fărm, farm, farâm / E: fărâmă] (Pop) 1-2 vtr A (se) sparge în bucățele. 3-4 vtr A (se) distruge. 5 vt (Înv; îe) A-și ~ trupul A-și îndoi trupul de la mijloc. 6 vt (Îe) A-și ~ capul A-și bate capul (83). 7 vr (Înv; d. corăbii) A naufragia. 8 vr (Fig) A munci din greu. 9 vt (Înv) A frământa (1). 10 vt (Trs; îe) A-l ~ la inimă (sau la stomac) (pe cineva) A avea colici Cf a frământa (11).

fărma v vz fărâma

fărmi v vz fărâmi

fârmi v vz fărâmi