2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

furniruit1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: furnirui] (Rar) Furniruire.

furniruit2, ~ă a [At: DA ms / P: ~ru-it / Pl: ~iți, ~e / E: furnirui] (D. piese de lemn) Acoperit cu furnir.

furnirui vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: furni + -ui cf ger furnieren] A aplica prin încleiere și prin presare una sau două foi de furnir pe fața unei piese de lemn pentru a-i da un aspect estetic, pentru a-i mări stabilitatea sau pentru a acoperi unele defecte.

Intrare: furniruit
furniruit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furniruit
  • furniruitul
  • furniruitu‑
  • furnirui
  • furniruita
plural
  • furniruiți
  • furniruiții
  • furniruite
  • furniruitele
genitiv-dativ singular
  • furniruit
  • furniruitului
  • furniruite
  • furniruitei
plural
  • furniruiți
  • furniruiților
  • furniruite
  • furniruitelor
vocativ singular
plural
Intrare: furnirui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • furnirui
  • furniruire
  • furniruit
  • furniruitu‑
  • furniruind
  • furniruindu‑
singular plural
  • furniruiește
  • furniruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • furniruiesc
(să)
  • furniruiesc
  • furniruiam
  • furniruii
  • furniruisem
a II-a (tu)
  • furniruiești
(să)
  • furniruiești
  • furniruiai
  • furniruiși
  • furniruiseși
a III-a (el, ea)
  • furniruiește
(să)
  • furniruiască
  • furniruia
  • furnirui
  • furniruise
plural I (noi)
  • furniruim
(să)
  • furniruim
  • furniruiam
  • furniruirăm
  • furniruiserăm
  • furniruisem
a II-a (voi)
  • furniruiți
(să)
  • furniruiți
  • furniruiați
  • furniruirăți
  • furniruiserăți
  • furniruiseți
a III-a (ei, ele)
  • furniruiesc
(să)
  • furniruiască
  • furniruiau
  • furnirui
  • furniruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)