2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

furgăsit1 sns [At: MDA ms / E: furgăsi] (Fam; gmi) Furgăseală.

furgăsit2, ~ă a [At: MDA / Pl: ~iți, ~e / E: furgăsi] (Fam) Șterpelit2.

furgăsi vt [At: SANDU-ALDEA, SĂM. II, 823 / Pzi: ~sesc / E: ctm fura + găsi] (Fam) A șterpeli.

Intrare: furgăsit
furgăsit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furgăsit
  • furgăsitul
  • furgăsitu‑
  • furgăsi
  • furgăsita
plural
  • furgăsiți
  • furgăsiții
  • furgăsite
  • furgăsitele
genitiv-dativ singular
  • furgăsit
  • furgăsitului
  • furgăsite
  • furgăsitei
plural
  • furgăsiți
  • furgăsiților
  • furgăsite
  • furgăsitelor
vocativ singular
plural
Intrare: furgăsi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • furgăsi
  • furgăsire
  • furgăsit
  • furgăsitu‑
  • furgăsind
  • furgăsindu‑
singular plural
  • furgăsește
  • furgăsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • furgăsesc
(să)
  • furgăsesc
  • furgăseam
  • furgăsii
  • furgăsisem
a II-a (tu)
  • furgăsești
(să)
  • furgăsești
  • furgăseai
  • furgăsiși
  • furgăsiseși
a III-a (el, ea)
  • furgăsește
(să)
  • furgăsească
  • furgăsea
  • furgăsi
  • furgăsise
plural I (noi)
  • furgăsim
(să)
  • furgăsim
  • furgăseam
  • furgăsirăm
  • furgăsiserăm
  • furgăsisem
a II-a (voi)
  • furgăsiți
(să)
  • furgăsiți
  • furgăseați
  • furgăsirăți
  • furgăsiserăți
  • furgăsiseți
a III-a (ei, ele)
  • furgăsesc
(să)
  • furgăsească
  • furgăseau
  • furgăsi
  • furgăsiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)