2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frustrat1 sn [At: MDA ms / E: frustra] (Nob) 1-3 Frustrare (1-3).

frustrat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: frustra] 1 Lipsit de un drept al său Si: păgubit2. 2 Privat de o satisfacție (sexuală). 3 (Pex) Înșelat. 4 (Pex) Dezamăgit2.

frustra vt [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr frustrer, lat frustrare] 1 A lipsi pe cineva de un drept al său Si: a păgubi. 2 A priva pe cineva de o satisfacție (sexuală). 3 (Pex) A înșela. 4 (Pex) A dezamăgi.

Intrare: frustrat
frustrat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frustrat
  • frustratul
  • frustratu‑
  • frustra
  • frustrata
plural
  • frustrați
  • frustrații
  • frustrate
  • frustratele
genitiv-dativ singular
  • frustrat
  • frustratului
  • frustrate
  • frustratei
plural
  • frustrați
  • frustraților
  • frustrate
  • frustratelor
vocativ singular
plural
Intrare: frustra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frustra
  • frustrare
  • frustrat
  • frustratu‑
  • frustrând
  • frustrându‑
singular plural
  • frustrea
  • frustrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frustrez
(să)
  • frustrez
  • frustram
  • frustrai
  • frustrasem
a II-a (tu)
  • frustrezi
(să)
  • frustrezi
  • frustrai
  • frustrași
  • frustraseși
a III-a (el, ea)
  • frustrea
(să)
  • frustreze
  • frustra
  • frustră
  • frustrase
plural I (noi)
  • frustrăm
(să)
  • frustrăm
  • frustram
  • frustrarăm
  • frustraserăm
  • frustrasem
a II-a (voi)
  • frustrați
(să)
  • frustrați
  • frustrați
  • frustrarăți
  • frustraserăți
  • frustraseți
a III-a (ei, ele)
  • frustrea
(să)
  • frustreze
  • frustrau
  • frustra
  • frustraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)