O definiție pentru fonator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fonator, ~oare a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: fr phonateur] 1-2 (Fon; îs) Organ (sau aparat) ~ Organ sau aparat care produce sunetele vorbirii.
Intrare: fonator
fonator adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)