2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

flancat1 sn [At: C. PETRESCU, V. 37 / Pl: (rar) ~uri / E: flanca] 1-4 Flancare (1-4).

flancat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: flanca] 1 (Mil) Așezat în flancuri (1). 2 (Mil) Apărat din flancuri (1). 3 (Mil) Atacat dintr-o parte. 4 (D. oameni) Însoțit2. 5 (Aht; d. un masiv pătrat) Care are fața armată cu o coloană.

flanca vt [At: DICȚ. / Pzi: ~nchez / E: fr flanquer] 1 A apăra flancul unei unități militare. 2 (Mil) A ataca dintr-o parte. 3 (Fig) A însoți pe cineva (pentru a-l păzi). 4 (D. un grup de clădiri) A mărgini de o parte și de alta.

Intrare: flancat
flancat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flancat
  • flancatul
  • flancatu‑
  • flanca
  • flancata
plural
  • flancați
  • flancații
  • flancate
  • flancatele
genitiv-dativ singular
  • flancat
  • flancatului
  • flancate
  • flancatei
plural
  • flancați
  • flancaților
  • flancate
  • flancatelor
vocativ singular
plural
Intrare: flanca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flanca
  • flancare
  • flancat
  • flancatu‑
  • flancând
  • flancându‑
singular plural
  • flanchea
  • flancați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flanchez
(să)
  • flanchez
  • flancam
  • flancai
  • flancasem
a II-a (tu)
  • flanchezi
(să)
  • flanchezi
  • flancai
  • flancași
  • flancaseși
a III-a (el, ea)
  • flanchea
(să)
  • flancheze
  • flanca
  • flancă
  • flancase
plural I (noi)
  • flancăm
(să)
  • flancăm
  • flancam
  • flancarăm
  • flancaserăm
  • flancasem
a II-a (voi)
  • flancați
(să)
  • flancați
  • flancați
  • flancarăți
  • flancaserăți
  • flancaseți
a III-a (ei, ele)
  • flanchea
(să)
  • flancheze
  • flancau
  • flanca
  • flancaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)