2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpătare sf [At: LB / Pl: ~tări / E: căpăta] 1 Obținere a unui lucru Si: căpătat1 (1). 2 Câștig. 3 Agonisire. 4 Obținere. 5-6 Primire în dar (sau de pomană) Si: căpătat1 (5). 7 Alegere cu... 8 Îmbolnăvire... 9 Culegere de pe jos.

căpăta vt [At: ANON. CAR. / V: înc~ / Pzi: capăt / E: ml capitare] 1 A obține un lucru (dorit). 2 A câștiga. 3 A agonisi. 4 A obține. 5-6 A primi în dar sau de pomană. 7 A avea parte de... 8 (C.i. stări sufletești, boli) A se îmbolnăvi de... 9 A culege (de pe jos).

Intrare: căpătare
căpătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpătare
  • căpătarea
plural
  • căpătări
  • căpătările
genitiv-dativ singular
  • căpătări
  • căpătării
plural
  • căpătări
  • căpătărilor
vocativ singular
plural
Intrare: căpăta
verb (VT61)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpăta
  • căpătare
  • căpătat
  • căpătatu‑
  • căpătând
  • căpătându‑
singular plural
  • capătă
  • căpătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • capăt
(să)
  • capăt
  • căpătam
  • căpătai
  • căpătasem
a II-a (tu)
  • capeți
(să)
  • capeți
  • căpătai
  • căpătași
  • căpătaseși
a III-a (el, ea)
  • capătă
(să)
  • capete
  • căpăta
  • căpătă
  • căpătase
plural I (noi)
  • căpătăm
(să)
  • căpătăm
  • căpătam
  • căpătarăm
  • căpătaserăm
  • căpătasem
a II-a (voi)
  • căpătați
(să)
  • căpătați
  • căpătați
  • căpătarăți
  • căpătaserăți
  • căpătaseți
a III-a (ei, ele)
  • capătă
(să)
  • capete
  • căpătau
  • căpăta
  • căpătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)