2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

călătoresc, ~ească a [At: I. NEGRUZZI, S. II, 84 / Pl: ~ești / E: călător + -esc] 1 Care aparține călătorului (1). 2 Care se referă la călător (1). 3 Specific călătorului (1). 4 Care provine de la călător (1).

călători [At: BIBLIA (1688) / Pzi: ~resc / E: călător] 1 vi A se îndrepta spre un loc (mai) îndepărtat. 2 vr (Fig) A muri.

Intrare: călătoresc
călătoresc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: călători
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călători
  • călătorire
  • călătorit
  • călătoritu‑
  • călătorind
  • călătorindu‑
singular plural
  • călătorește
  • călătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • călătoresc
(să)
  • călătoresc
  • călătoream
  • călătorii
  • călătorisem
a II-a (tu)
  • călătorești
(să)
  • călătorești
  • călătoreai
  • călătoriși
  • călătoriseși
a III-a (el, ea)
  • călătorește
(să)
  • călătorească
  • călătorea
  • călători
  • călătorise
plural I (noi)
  • călătorim
(să)
  • călătorim
  • călătoream
  • călătorirăm
  • călătoriserăm
  • călătorisem
a II-a (voi)
  • călătoriți
(să)
  • călătoriți
  • călătoreați
  • călătorirăți
  • călătoriserăți
  • călătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • călătoresc
(să)
  • călătorească
  • călătoreau
  • călători
  • călătoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „călătoresc” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50