2 intrări

3 definiții

Explicative DEX

cârmit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cârmi] 1-5 Cârmire (1-5).

cârmit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cârmi] 1 (D. ambarcații) Cu direcția de mers schimbată. 2 (D. vehicule) întors într-o anumită direcție. 3 Cotit. 4 Abătut de le cele spuse, de la cele hotărâte. 5 Condus.

cârmi vti [At: DOSOFTEI, V. S., ap. DA / Pzi: ~mesc / E: vsl кроумити] 1 A manevra cârma unei ambarcații, a unei nave, schimbând direcția de mers Si: a conduce, a pilota, (pop) a cârmălui (1), a cârmui (1). 2 A întoarce carul într-o anumită direcție Si: a hartoi. 3 A întoarce într-o anumită direcție un vehicul Si: a vira, (pop) a cârmălui (2), (îvp) a cârni. 4 (Îe) A ~ roata morii A da drumul apei pe scoc. 5 (Pgn) A coti. 6 (Rar; fig) A se abate de la cele spuse, de la cele hotărâte Si: (îvp) a cârni (12). 7 (Înv; fig) A conduce.

Intrare: cârmit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârmit
  • cârmitul
  • cârmitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cârmit
  • cârmitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cârmi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârmi
  • cârmire
  • cârmit
  • cârmitu‑
  • cârmind
  • cârmindu‑
singular plural
  • cârmește
  • cârmiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârmesc
(să)
  • cârmesc
  • cârmeam
  • cârmii
  • cârmisem
a II-a (tu)
  • cârmești
(să)
  • cârmești
  • cârmeai
  • cârmiși
  • cârmiseși
a III-a (el, ea)
  • cârmește
(să)
  • cârmească
  • cârmea
  • cârmi
  • cârmise
plural I (noi)
  • cârmim
(să)
  • cârmim
  • cârmeam
  • cârmirăm
  • cârmiserăm
  • cârmisem
a II-a (voi)
  • cârmiți
(să)
  • cârmiți
  • cârmeați
  • cârmirăți
  • cârmiserăți
  • cârmiseți
a III-a (ei, ele)
  • cârmesc
(să)
  • cârmească
  • cârmeau
  • cârmi
  • cârmiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)