O definiție pentru curățătură
Explicative DEX
curățătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: (nob) ~ri / E: curăța + -tură] (Îvr) 1 Curățare (1). 2 Gunoiul care se adună la curățenie (3). 3 Curătură1 (10). 4 Curătură1. 5 Crengile și așchiile obținute prin curățarea pomilor de uscătură sau prin defrișarea terenurilor.
Intrare: curățătură
curățătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||