dexonline

3 intrări

6 definiții

Explicative DEX

corăbieri vi [At: COSTIN7ESCU / Pzi: ~resc / E: corăbier] (Rar) A naviga.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

corabier sm vz corăbier

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

corabiiar sm vz corăbier

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

corăbia² vi [At: DICȚ., ap. I. GOLESCU, C. I, 78 / Pzi: ~iez / E: corabie] (Rar) A naviga.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

corăbiar sm vz corăbier

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

corăbier sm [At: N. TESTAMENT (1648) / V: (înv) ~rabiiar, ~ra~, ~iear, ~biiar / P: ~bi-er / Pl: ~i / E: corabie + -er] 1 Navigator pe o corabie (1). 2 Proprietar al unei corăbii (1). 3 Vornic care duce corabia (5) la nuntă.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: corăbieri

corăbieri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) corăbieri	corăbierire	corăbierit corăbieritu‑	corăbierind corăbierindu‑	singular	plural
		(a) corăbieri	corăbierire	corăbierit corăbieritu‑	corăbierind corăbierindu‑	corăbierește	corăbieriți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	corăbieresc	(să) corăbieresc	corăbieream	corăbierii	corăbierisem
	a II-a (tu)	corăbierești	(să) corăbierești	corăbiereai	corăbieriși	corăbieriseși
	a III-a (el, ea)	corăbierește	(să) corăbierească	corăbierea	corăbieri	corăbierise
plural	I (noi)	corăbierim	(să) corăbierim	corăbieream	corăbierirăm	corăbieriserăm corăbierisem
	a II-a (voi)	corăbieriți	(să) corăbieriți	corăbiereați	corăbierirăți	corăbieriserăți corăbieriseți
	a III-a (ei, ele)	corăbieresc	(să) corăbierească	corăbiereau	corăbieriră	corăbieriseră

Intrare: corăbier

corăbier substantiv masculin admite vocativul

silabație: -bi-er info

substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	corăbier	corăbierul corăbieru‑
nominativ-acuzativ	plural	corăbieri	corăbierii
genitiv-dativ	singular	corăbier	corăbierului
genitiv-dativ	plural	corăbieri	corăbierilor
vocativ	singular	corăbierule corăbiere
vocativ	plural	corăbierilor

corabier

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

corăbiar

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

corabiiar

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

arată variantele

Intrare: corăbiere

corăbiere

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	corăbiere	corăbierea
nominativ-acuzativ	plural	corăbieri	corăbierile
genitiv-dativ	singular	corăbieri	corăbierii
genitiv-dativ	plural	corăbieri	corăbierilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Exemple de pronunție a termenului „corăbieri” (1 clipuri)

Clipul 1 / 1