4 definiții pentru cornățel

Explicative DEX

cornățel1 sn [At: PANȚU, PL.2/ V: ~nuț~ / Pl: ~e / E: cornat + -el] (Bot; reg) 1 Turiță (Agrenomia eupatoria). 2 Brădișor (Lycapodium alpinum). 3 Scaietele-popii (Xantium atrumerium).

cornățel2 sm [At: CORNEA, T. 9 / Pl: ~ei / E: cornet2 + -el] (Reg) Lemn de care se atârnă șleaurile hamurilor Cf cornet.

cornățel3, ~ea a [At: H XIII, 199 / Pl: ~ei, ~ele / E: cornat + -el] (Rar; d. vite) 1-2 (Șhp) Cornat (mic).

cornuțel3 sn vz cornățel1

Intrare: cornățel
cornățel substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornățel
  • cornățelul
  • cornățelu‑
plural
  • cornăței
  • cornățeii
genitiv-dativ singular
  • cornățel
  • cornățelului
plural
  • cornăței
  • cornățeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)