2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

coperământ sn [At: CORESI, EV. 38/39 / V: ~rim~ / Pl: ~uri / E: ml co(o)perimentum] (Înv) 1 Înveliș. 2 Cort. 3 Colibă. 4 Capac. 5 Adăpost. 6 Înțeles tainic, simbolic.

acoperământ sn [At: CORESI, PS. 34 / V: ~rem~, (pop) co~[1] / E: acoperi + ~mânt] Ceea ce servește la acoperit Si: (îvr) acopereală.

  1. Coperământ are intrare separată cu multiple sensuri. — gall

acoperemânt sn vz acoperământ

coperimânt sn vz coperământ

Intrare: coperământ
coperământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coperământ
  • coperământul
  • coperământu‑
plural
  • coperăminte
  • coperămintele
genitiv-dativ singular
  • coperământ
  • coperământului
plural
  • coperăminte
  • coperămintelor
vocativ singular
plural
coperimânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coperimânt
  • coperimântul
plural
  • coperiminte
  • coperimintele
genitiv-dativ singular
  • coperimânt
  • coperimântului
plural
  • coperiminte
  • coperimintelor
vocativ singular
plural
Intrare: acoperământ
acoperământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperământ
  • acoperământul
  • acoperământu‑
plural
  • acoperăminte
  • acoperămintele
genitiv-dativ singular
  • acoperământ
  • acoperământului
plural
  • acoperăminte
  • acoperămintelor
vocativ singular
plural
acoperemânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acoperemânt
  • acoperemântul
  • acoperemântu‑
plural
  • acopereminte
  • acoperemintele
genitiv-dativ singular
  • acoperemânt
  • acoperemântului
plural
  • acopereminte
  • acoperemintelor
vocativ singular
plural
coperământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coperământ
  • coperământul
  • coperământu‑
plural
  • coperăminte
  • coperămintele
genitiv-dativ singular
  • coperământ
  • coperământului
plural
  • coperăminte
  • coperămintelor
vocativ singular
plural
coperemânt substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coperemânt
  • coperemântul
  • coperemântu‑
plural
  • copereminte
  • coperemintele
genitiv-dativ singular
  • coperemânt
  • coperemântului
plural
  • copereminte
  • coperemintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)