O definiție pentru convict
Explicative DEX
convict sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: ger Konvikt] (Buc; ltm) Internat.
Intrare: convict
convict substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)