2 intrări
O definiție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
constantinopolitan, ~ă [At: IORGA, L. 341 / Pl: ~i, ~e / E: lat constantinopolitanus] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Constantinopolului. 3-4 smf, a (Om) originar din Constantinopol. 5 smp Populație care locuiește în Constantinopol. 6 a Care aparține Constantinopolului. 7 a Care aparține constantinopolitanilor (5). 8 a Privitor la Constantinopol. 9 a Privitor la constantinopolitani (5). 10 a Care este specific Constantinopolului. 11 a Care este specific constantinopolitanilor (5). 12 a Care provine din Constantinopol.
Intrare: constantinopolitan (adj.)
constantinopolitan adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Intrare: constantinopolitan (s.m.)
constantinopolitan substantiv masculin
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)