2 intrări

4 definiții

Explicative DEX

conferit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: conferi] (Nob) Conferire.

conferit2, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 387 / Pl: ~iți, ~e / E: conferi] (D. un titlu, un grad, o declarație etc., mai rar despre un bun) Care este acordat Si: atribuit.

confera v vz conferi

conferi vt [At: (a. 1872) URICARIUL X, 366 / V: ~ra / E: fr conférer] 1 A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2 A discuta cu cineva o chestiune importantă.

Intrare: conferit
conferit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conferit
  • conferitul
  • conferitu‑
  • conferi
  • conferita
plural
  • conferiți
  • conferiții
  • conferite
  • conferitele
genitiv-dativ singular
  • conferit
  • conferitului
  • conferite
  • conferitei
plural
  • conferiți
  • conferiților
  • conferite
  • conferitelor
vocativ singular
plural
Intrare: conferi
verb (VT329)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • conferi
  • conferire
  • conferit
  • conferitu‑
  • conferind
  • conferindu‑
singular plural
  • confe
  • conferiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • confer
(să)
  • confer
  • confeream
  • conferii
  • conferisem
a II-a (tu)
  • conferi
(să)
  • conferi
  • confereai
  • conferiși
  • conferiseși
a III-a (el, ea)
  • confe
(să)
  • confere
  • conferea
  • conferi
  • conferise
plural I (noi)
  • conferim
(să)
  • conferim
  • confeream
  • conferirăm
  • conferiserăm
  • conferisem
a II-a (voi)
  • conferiți
(să)
  • conferiți
  • confereați
  • conferirăți
  • conferiserăți
  • conferiseți
a III-a (ei, ele)
  • confe
(să)
  • confere
  • confereau
  • conferi
  • conferiseră
confera
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)