2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

combătut, ~ă a [At: DA / Pl: ~uți, ~e / E: combate] 1 (D. idei, atitudini) Respins (cu argumente). 2 (D. boli etc.) Stopat prin mijloace specifice.

combate [At: ALECSANDRI, P. II, 155 / Pzi: combat / E: fr combattre] 1 vi (Frî) A lua parte la o luptă. 2 vt A lupta împotriva unor atitudini, unor idei și împotriva persoanelor care le susțin. 3 vt A lua măsuri de stârpire a unui flagel, a unei boli etc.

Intrare: combătut
combătut adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • combătut
  • combătutul
  • combătutu‑
  • combătu
  • combătuta
plural
  • combătuți
  • combătuții
  • combătute
  • combătutele
genitiv-dativ singular
  • combătut
  • combătutului
  • combătute
  • combătutei
plural
  • combătuți
  • combătuților
  • combătute
  • combătutelor
vocativ singular
plural
Intrare: combate
verb (VT606)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • combate
  • combatere
  • combătut
  • combătutu‑
  • combătând
  • combătându‑
singular plural
  • combate
  • combateți
  • combăteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • combat
(să)
  • combat
  • combăteam
  • combătui
  • combătusem
a II-a (tu)
  • combați
(să)
  • combați
  • combăteai
  • combătuși
  • combătuseși
a III-a (el, ea)
  • combate
(să)
  • comba
  • combătea
  • combătu
  • combătuse
plural I (noi)
  • combatem
(să)
  • combatem
  • combăteam
  • combăturăm
  • combătuserăm
  • combătusem
a II-a (voi)
  • combateți
(să)
  • combateți
  • combăteați
  • combăturăți
  • combătuserăți
  • combătuseți
a III-a (ei, ele)
  • combat
(să)
  • comba
  • combăteau
  • combătu
  • combătuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)