2 definiții pentru cocreditor
Explicative DEX
cocreditor sm [At: HAMANGIU, C. C. 246 / V: (înv) ~re / Pl: ~i / E: it concreditore] Creditor părtaș cu alții la o pretenție Cf codebitor.
cocreditore sm vz cocreditor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cocreditor
cocreditor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cocreditore substantiv masculin
| substantiv masculin (M45) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)