O definiție pentru clătinător
Explicative DEX
clătinător, ~oare [At: CONACHI, P. 298 / Pl: ~i, ~oare / E: clătina + -tor] 1-2 a Care (se) clatină. 3 sf (Îvp) Leagăn.
Intrare: clătinător
clătinător adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)