2 intrări

2 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciunta vtr [At: POMPILIU, B. 1007 / V: cionca, ~nca / Pzi: ciunt sau ~tez / E: ctm ciot + ciung + -a] (Reg) 1-9 A ciunti (1-9). 10 vt (Îvp; îe) A ~ zilele (sau viața, veacul) cuiva ori a ~ pe cineva A omorî.

ciunt, ~ă [At: VARLAAM, C. 173/2 / Pl: ~nți, ~e / E: ctm ciot + ciung] 1-4 smf, a Ciung (1-4). 5-6 a (D. animale) Cu coada sau urechile tăiate. 7 sm (Îvp; îs) ~ olog Olog de ambele picioare, care se mișcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 a (D. lucruri) Scurtat. 9 a (D. vite) Ciung (6).

Intrare: ciunta
ciunta (1 -téz) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciunta
  • ciuntare
  • ciuntat
  • ciuntatu‑
  • ciuntând
  • ciuntându‑
singular plural
  • ciuntea
  • ciuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciuntez
(să)
  • ciuntez
  • ciuntam
  • ciuntai
  • ciuntasem
a II-a (tu)
  • ciuntezi
(să)
  • ciuntezi
  • ciuntai
  • ciuntași
  • ciuntaseși
a III-a (el, ea)
  • ciuntea
(să)
  • ciunteze
  • ciunta
  • ciuntă
  • ciuntase
plural I (noi)
  • ciuntăm
(să)
  • ciuntăm
  • ciuntam
  • ciuntarăm
  • ciuntaserăm
  • ciuntasem
a II-a (voi)
  • ciuntați
(să)
  • ciuntați
  • ciuntați
  • ciuntarăți
  • ciuntaserăți
  • ciuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciuntea
(să)
  • ciunteze
  • ciuntau
  • ciunta
  • ciuntaseră
ciunta (1 -t) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciunta
  • ciuntare
  • ciuntat
  • ciuntatu‑
  • ciuntând
  • ciuntându‑
singular plural
  • ciuntă
  • ciuntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciunt
(să)
  • ciunt
  • ciuntam
  • ciuntai
  • ciuntasem
a II-a (tu)
  • ciunți
(să)
  • ciunți
  • ciuntai
  • ciuntași
  • ciuntaseși
a III-a (el, ea)
  • ciuntă
(să)
  • ciunte
  • ciunta
  • ciuntă
  • ciuntase
plural I (noi)
  • ciuntăm
(să)
  • ciuntăm
  • ciuntam
  • ciuntarăm
  • ciuntaserăm
  • ciuntasem
a II-a (voi)
  • ciuntați
(să)
  • ciuntați
  • ciuntați
  • ciuntarăți
  • ciuntaserăți
  • ciuntaseți
a III-a (ei, ele)
  • ciuntă
(să)
  • ciunte
  • ciuntau
  • ciunta
  • ciuntaseră
Intrare: ciunt
ciunt adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciunt
  • ciuntul
  • ciuntu‑
  • ciuntă
  • ciunta
plural
  • ciunți
  • ciunții
  • ciunte
  • ciuntele
genitiv-dativ singular
  • ciunt
  • ciuntului
  • ciunte
  • ciuntei
plural
  • ciunți
  • ciunților
  • ciunte
  • ciuntelor
vocativ singular
plural
ciont1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A43)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciont
  • ciontul
  • ciontu‑
  • cioantă
  • cioanta
plural
  • cionți
  • cionții
  • cioante
  • cioantele
genitiv-dativ singular
  • ciont
  • ciontului
  • cioante
  • cioantei
plural
  • cionți
  • cionților
  • cioante
  • cioantelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)