2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

circumcidere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: circumcide] Supunere la actul circumciziei.

circumcide vt [At: DA ms / Pzi: circumcid / E: lat circumcidere] A supune circumciziei.

Intrare: circumcidere
circumcidere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumcidere
  • circumciderea
plural
  • circumcideri
  • circumciderile
genitiv-dativ singular
  • circumcideri
  • circumciderii
plural
  • circumcideri
  • circumciderilor
vocativ singular
plural
Intrare: circumcide
verb (VT628)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • circumcide
  • circumcidere
  • circumcis
  • circumcisu‑
  • circumcizând
  • circumcizându‑
singular plural
  • circumcide
  • circumcideți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • circumcid
(să)
  • circumcid
  • circumcideam
  • circumcisei
  • circumcisesem
a II-a (tu)
  • circumcizi
(să)
  • circumcizi
  • circumcideai
  • circumciseși
  • circumciseseși
a III-a (el, ea)
  • circumcide
(să)
  • circumci
  • circumcidea
  • circumcise
  • circumcisese
plural I (noi)
  • circumcidem
(să)
  • circumcidem
  • circumcideam
  • circumciserăm
  • circumciseserăm
  • circumcisesem
a II-a (voi)
  • circumcideți
(să)
  • circumcideți
  • circumcideați
  • circumciserăți
  • circumciseserăți
  • circumciseseți
a III-a (ei, ele)
  • circumcid
(să)
  • circumci
  • circumcideau
  • circumciseră
  • circumciseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)