4 intrări

9 definiții

Explicative DEX

ciopăți v vz ciopârti

ciocâlti v vz ciopârți

ciopartă sf vz ciopată

cioparte sf vz ciopată

ciopa sf [At: GORJAN, H. I, 82/6 / V: ~artă, ~părtă, ~pârtă, ~arte / Pl: ~păți / E: mg csapat „ceată, grupă, grămadă”] (Reg) 1 (Mpl) Bucată de carne tăiată (sau ruptă) din corpul unui om (sau animal) Cf ciozvârtă, halcă, hartan. 2 Jumătate de nucă sau de măr.

ciopărtă sf vz ciopată

ciopârtă sf vz ciopată

ciopârti vt vz ciopârți

ciopârți vt [At: BARONZI, L. 105/4 / V: ~ocâlti, ~rti / Pzi: esc / E: ciopată cf cârti] 1 A tăia în bucăți mici. 2 A tranșa. 3 A ciopli rău. 4-5 (Reg) A tăia fără îndemânare (sau fără rost).

Intrare: ciopăți
ciopăți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciopată
substantiv feminin (F61)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciopa
  • ciopata
plural
  • ciopăți
  • ciopățile
genitiv-dativ singular
  • ciopăți
  • ciopății
plural
  • ciopăți
  • ciopăților
vocativ singular
plural
cioparte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciopârtă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciopărtă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciopartă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciopățit
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopăți
  • ciopățire
  • ciopățit
  • ciopățitu‑
  • ciopățind
  • ciopățindu‑
singular plural
  • ciopățește
  • ciopățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciopățesc
(să)
  • ciopățesc
  • ciopățeam
  • ciopății
  • ciopățisem
a II-a (tu)
  • ciopățești
(să)
  • ciopățești
  • ciopățeai
  • ciopățiși
  • ciopățiseși
a III-a (el, ea)
  • ciopățește
(să)
  • ciopățească
  • ciopățea
  • ciopăți
  • ciopățise
plural I (noi)
  • ciopățim
(să)
  • ciopățim
  • ciopățeam
  • ciopățirăm
  • ciopățiserăm
  • ciopățisem
a II-a (voi)
  • ciopățiți
(să)
  • ciopățiți
  • ciopățeați
  • ciopățirăți
  • ciopățiserăți
  • ciopățiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciopățesc
(să)
  • ciopățească
  • ciopățeau
  • ciopăți
  • ciopățiseră
Intrare: ciopârți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopârți
  • ciopârțire
  • ciopârțit
  • ciopârțitu‑
  • ciopârțind
  • ciopârțindu‑
singular plural
  • ciopârțește
  • ciopârțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciopârțesc
(să)
  • ciopârțesc
  • ciopârțeam
  • ciopârții
  • ciopârțisem
a II-a (tu)
  • ciopârțești
(să)
  • ciopârțești
  • ciopârțeai
  • ciopârțiși
  • ciopârțiseși
a III-a (el, ea)
  • ciopârțește
(să)
  • ciopârțească
  • ciopârțea
  • ciopârți
  • ciopârțise
plural I (noi)
  • ciopârțim
(să)
  • ciopârțim
  • ciopârțeam
  • ciopârțirăm
  • ciopârțiserăm
  • ciopârțisem
a II-a (voi)
  • ciopârțiți
(să)
  • ciopârțiți
  • ciopârțeați
  • ciopârțirăți
  • ciopârțiserăți
  • ciopârțiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciopârțesc
(să)
  • ciopârțească
  • ciopârțeau
  • ciopârți
  • ciopârțiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopăți
  • ciopățire
  • ciopățit
  • ciopățitu‑
  • ciopățind
  • ciopățindu‑
singular plural
  • ciopățește
  • ciopățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciopățesc
(să)
  • ciopățesc
  • ciopățeam
  • ciopății
  • ciopățisem
a II-a (tu)
  • ciopățești
(să)
  • ciopățești
  • ciopățeai
  • ciopățiși
  • ciopățiseși
a III-a (el, ea)
  • ciopățește
(să)
  • ciopățească
  • ciopățea
  • ciopăți
  • ciopățise
plural I (noi)
  • ciopățim
(să)
  • ciopățim
  • ciopățeam
  • ciopățirăm
  • ciopățiserăm
  • ciopățisem
a II-a (voi)
  • ciopățiți
(să)
  • ciopățiți
  • ciopățeați
  • ciopățirăți
  • ciopățiserăți
  • ciopățiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciopățesc
(să)
  • ciopățească
  • ciopățeau
  • ciopăți
  • ciopățiseră
ciocâlti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopârti
  • ciopârtire
  • ciopârtit
  • ciopârtitu‑
  • ciopârtind
  • ciopârtindu‑
singular plural
  • ciopârtește
  • ciopârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciopârtesc
(să)
  • ciopârtesc
  • ciopârteam
  • ciopârtii
  • ciopârtisem
a II-a (tu)
  • ciopârtești
(să)
  • ciopârtești
  • ciopârteai
  • ciopârtiși
  • ciopârtiseși
a III-a (el, ea)
  • ciopârtește
(să)
  • ciopârtească
  • ciopârtea
  • ciopârti
  • ciopârtise
plural I (noi)
  • ciopârtim
(să)
  • ciopârtim
  • ciopârteam
  • ciopârtirăm
  • ciopârtiserăm
  • ciopârtisem
a II-a (voi)
  • ciopârtiți
(să)
  • ciopârtiți
  • ciopârteați
  • ciopârtirăți
  • ciopârtiserăți
  • ciopârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciopârtesc
(să)
  • ciopârtească
  • ciopârteau
  • ciopârti
  • ciopârtiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)