2 intrări

11 definiții

Explicative DEX

ciopârțit, ~ă a [At: SIHLEANU, ap. TDRG. / V: ~ocâltit, ~ocârtit, ~părtit, ~păr~, ~pățit, ~pârtat, ~pârtit / Pl: ~iți, ~e / E: ciopârți] 1 Tăiat în bucăți mici. 2 Tranșat. 3 Cioplit rău. 4-5 (Reg) Tăiat rău (sau inutil). 6 (D. față) Brăzdat. 7 (D. vase) Știrbit.

ciocâlti v vz ciopârți

ciocâltit, ~ă a vz ciopârțit

ciocârtit, ~ă a vz ciopârțit

ciopărțit, ~ă a vz ciopârțit

ciopăți v vz ciopârti

ciopățit, ~ă a vz ciopârțit

ciopârtat, ~ă a vz ciopârțit

ciopârti vt vz ciopârți

ciopârtit, ~ă a vz ciopârțit

ciopârți vt [At: BARONZI, L. 105/4 / V: ~ocâlti, ~rti / Pzi: esc / E: ciopată cf cârti] 1 A tăia în bucăți mici. 2 A tranșa. 3 A ciopli rău. 4-5 (Reg) A tăia fără îndemânare (sau fără rost).

Intrare: ciopârțit
ciopârțit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciopârțit
  • ciopârțitul
  • ciopârți
  • ciopârțita
plural
  • ciopârțiți
  • ciopârțiții
  • ciopârțite
  • ciopârțitele
genitiv-dativ singular
  • ciopârțit
  • ciopârțitului
  • ciopârțite
  • ciopârțitei
plural
  • ciopârțiți
  • ciopârțiților
  • ciopârțite
  • ciopârțitelor
vocativ singular
plural
ciocâltit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciocârtit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocârtit
  • ciocârtitul
  • ciocârtitu‑
  • ciocârti
  • ciocârtita
plural
  • ciocârtiți
  • ciocârtiții
  • ciocârtite
  • ciocârtitele
genitiv-dativ singular
  • ciocârtit
  • ciocârtitului
  • ciocârtite
  • ciocârtitei
plural
  • ciocârtiți
  • ciocârtiților
  • ciocârtite
  • ciocârtitelor
vocativ singular
plural
ciopărțit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciopârtat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciopățit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciopățit
  • ciopățitul
  • ciopăți
  • ciopățita
plural
  • ciopățiți
  • ciopățiții
  • ciopățite
  • ciopățitele
genitiv-dativ singular
  • ciopățit
  • ciopățitului
  • ciopățite
  • ciopățitei
plural
  • ciopățiți
  • ciopățiților
  • ciopățite
  • ciopățitelor
vocativ singular
plural
ciopârtit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciopârtit
  • ciopârtitul
  • ciopârtitu‑
  • ciopârti
  • ciopârtita
plural
  • ciopârtiți
  • ciopârtiții
  • ciopârtite
  • ciopârtitele
genitiv-dativ singular
  • ciopârtit
  • ciopârtitului
  • ciopârtite
  • ciopârtitei
plural
  • ciopârtiți
  • ciopârtiților
  • ciopârtite
  • ciopârtitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciopârți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopârți
  • ciopârțire
  • ciopârțit
  • ciopârțitu‑
  • ciopârțind
  • ciopârțindu‑
singular plural
  • ciopârțește
  • ciopârțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciopârțesc
(să)
  • ciopârțesc
  • ciopârțeam
  • ciopârții
  • ciopârțisem
a II-a (tu)
  • ciopârțești
(să)
  • ciopârțești
  • ciopârțeai
  • ciopârțiși
  • ciopârțiseși
a III-a (el, ea)
  • ciopârțește
(să)
  • ciopârțească
  • ciopârțea
  • ciopârți
  • ciopârțise
plural I (noi)
  • ciopârțim
(să)
  • ciopârțim
  • ciopârțeam
  • ciopârțirăm
  • ciopârțiserăm
  • ciopârțisem
a II-a (voi)
  • ciopârțiți
(să)
  • ciopârțiți
  • ciopârțeați
  • ciopârțirăți
  • ciopârțiserăți
  • ciopârțiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciopârțesc
(să)
  • ciopârțească
  • ciopârțeau
  • ciopârți
  • ciopârțiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopăți
  • ciopățire
  • ciopățit
  • ciopățitu‑
  • ciopățind
  • ciopățindu‑
singular plural
  • ciopățește
  • ciopățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciopățesc
(să)
  • ciopățesc
  • ciopățeam
  • ciopății
  • ciopățisem
a II-a (tu)
  • ciopățești
(să)
  • ciopățești
  • ciopățeai
  • ciopățiși
  • ciopățiseși
a III-a (el, ea)
  • ciopățește
(să)
  • ciopățească
  • ciopățea
  • ciopăți
  • ciopățise
plural I (noi)
  • ciopățim
(să)
  • ciopățim
  • ciopățeam
  • ciopățirăm
  • ciopățiserăm
  • ciopățisem
a II-a (voi)
  • ciopățiți
(să)
  • ciopățiți
  • ciopățeați
  • ciopățirăți
  • ciopățiserăți
  • ciopățiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciopățesc
(să)
  • ciopățească
  • ciopățeau
  • ciopăți
  • ciopățiseră
ciocâlti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopârti
  • ciopârtire
  • ciopârtit
  • ciopârtitu‑
  • ciopârtind
  • ciopârtindu‑
singular plural
  • ciopârtește
  • ciopârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciopârtesc
(să)
  • ciopârtesc
  • ciopârteam
  • ciopârtii
  • ciopârtisem
a II-a (tu)
  • ciopârtești
(să)
  • ciopârtești
  • ciopârteai
  • ciopârtiși
  • ciopârtiseși
a III-a (el, ea)
  • ciopârtește
(să)
  • ciopârtească
  • ciopârtea
  • ciopârti
  • ciopârtise
plural I (noi)
  • ciopârtim
(să)
  • ciopârtim
  • ciopârteam
  • ciopârtirăm
  • ciopârtiserăm
  • ciopârtisem
a II-a (voi)
  • ciopârtiți
(să)
  • ciopârtiți
  • ciopârteați
  • ciopârtirăți
  • ciopârtiserăți
  • ciopârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciopârtesc
(să)
  • ciopârtească
  • ciopârteau
  • ciopârti
  • ciopârtiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)